Te uiti la propriile.ti maini si sunt inghetate. Inghetate de atata nebunie la care iau parte, de atata salbaticie si atata graba. Ma misc pentru ca mi.e atat de cald pe dinauntru. Ma sufoc teribil si mainile parca tot inghetate, dar pe asa caldura cum sa le dezghet altfel decat lasandu.le in voia luminii? Un zambet supercalifragilistic imi este afisat, obraji bronzati, timbre ridicate, sprancene incruntate si gene clipocind. Dar mainile, inghetate, traind sub vraja unei razvratiri sangvine, maini triste fiindca nu pot respira un aer mai putin imbacsit de atatea supradoze verbale incerte si superficial subtile...mainile petrec in jurul focului, fara a topi vreun inch din siguranta proprie...dar gheata lor artificiala va putea contrabalansa oceanele ajunse sloi in era glaciala a integritatii aduse sub niveluri freatice. Siguranta decenta e tot ce cer. Altfel vor continua a fi expulzate din cercul vicios numit confort, lux si aroganta. Acum, aici si maine, acolo, poimaine, dincolo, oricand si peste tot, la fel va ajunge o mana din caldura sa emane turturi ascutiti. Pentru ca de azi pe maine incisivii mi.au devenit canini. Pentru ca de azi pe poimaine ochii.mi vad alb-negru.
