No yesterday. It's all about tomorrow !

All our teenage life is thought to be made out of two things ( at least in the way our parents understand it ) : school and fun. Obviously fun gets the second place because "priority" never gets to be an attribute for it. Of course, we have all made compromises in order to save some time for ourselves and relax, rather than study heart-broken, thinking of how quickly spring is coming and everything is blooming outside without us. The thing that we might actually treat with less importance than necessary is the satisfaction that our work brings with itself. I’ve never regretted a day of pure study that finally ended up with a success! It is not about what the others teach you, what kind of pieces of advice someone gives you, but all about your love for what you do and the amount of passion involved.

This is what I am going to talk about: the “tender love” of English recognized by everyone on this planet. How can you accomplish this? How can you make them all know you’re the biggest fan of a language that hasn’t been called a cliché although it stands its ground for such a long time? Or how can you actually improve your skills in order not to feel disconcerted? There is one simple and extremely reasonable answer to all that…and that is a classic exam, BUT with outstanding futures. No worries about its complexity or such details, as you have plenty of documentation and time to prepare. Also, no worries about the levels of knowledge because a CAMBRIDGE exam can be either FCE ( a first certificate with which you can prove your upper-intermediate skills without worrying about its recognition, as it is internationally accepted ) or a CAE ( involving advanced knowledge with the same world wide recognition and viability ).

Therefore, your “lights are shining bright” and you can improve or prove your qualities otherwise than through pure conversation and trust; you will have something with which you can certify and admit your talent or strong will. Not only will your friends and relatives know about it, but you will have the opportunity to apply for a well known university abroad, or simply just raise the quality of your future CV, so that competition lowers considerably. If it becomes an ambition and you decide not to quit easily, than all the advantages are on your side: you will learn new things each and every day of practice, you will gain the experience of an internationally given exam ( emotions which you will overcome and, therefore, gather much more confidence) and last but not least, you will be proud of yourself and join the vast community of self trusting people that have no limits at all.

So, look at yourself in the mirror and smile. Yes, it is the smile of a future accomplished English student that doesn’t back up, no matter what. It is the smile of a conqueror.

Acest articol este scris pentru concursul organizat de centrul de invatare a limbii engleze Shakespeare School, în parteneriat cu amdoar18ani.ro.

secol

Uitare. Pizma. Zambet ucigas. Esti atat de fericit atunci cand ploaia de stele a incetat si lumea isi ia bocceluta in spate si pleaca la drum fara vreo alta speranta in mai bine decat, poate, cea astrologica, incat nostalgia aprecierii timpului ma loveste subit. Pentru ei dureaza atat de mult o rugaciune, un pas catre cel inalt, o soapta plina de bunatate...caci nimic altceva din jurul lor nu mai atinge astfel de longevitati temporare. Totul s-a transformat in ceva rapid, fara prea multa implicare, ceva " de consum" si usor reglabil. Pare-se ca nimic nu mai ajunge sa dureze vesnic. E o lume ce se dizolva pe sine, dar de dragul unei perpetuari dirijate afon se renaste cu sperante abisale. Sensul vietii nu este unul mentionat in pagini aurii si nici de teapa unei cautari indelungi pe google. Sensul vietii mele e la fel de inalt ca zborurile din vise, dar si sub pamant, ascuns in vizuina unei cartite razvratite. Sensul vietii nu este unul ce pote fi decis acum si urmarit trufeste pentru totdeauna, ci este un mic indrumator, in anumite momente, un fel de "draft" care se autosalveaza mereu...si nu undeva unde il poti accesa cu usurinta, ci la granita dintre o privire clara si o nedumerire ce parca tine un veac intreg. In schimb, de ce sa nu ne umplem cu totii de stramoseasca ura si invidie, decat sa cautam un sens al unui "ceva" ce ar putea readuce intelesurile multiple renegate si ar putea face chiar si o secunda sa dureze macar....un secol.

don't let them say you ain't beautiful...

It's like you've been waiting forever for those special words. You’ve never heard them. you wish to hear them in your sleep, when you cross the street, when you have your breakfast, when you simply just stare at the walls and contemplate. You never hear them actually; you just imagine it and afterwards pretend that everything is ok. Never mind that, you keep doing your "thing", the non-selfish thing that keeps them all happy around you. They never seem to care, do they? But you just ignore that fact, thinking that they don’t express themselves that much, but inside they consider you "close". One of the wrong things that people do is to "think". just analyze the facts. They don't care, hey, stop showing them love...otherwise you'll start thinking on your own you ain't beautiful and you can't be more wrong than that !

Caldura mare mon cher

Te uiti la propriile.ti maini si sunt inghetate. Inghetate de atata nebunie la care iau parte, de atata salbaticie si atata graba. Ma misc pentru ca mi.e atat de cald pe dinauntru. Ma sufoc teribil si mainile parca tot inghetate, dar pe asa caldura cum sa le dezghet altfel decat lasandu.le in voia luminii? Un zambet supercalifragilistic imi este afisat, obraji bronzati, timbre ridicate, sprancene incruntate si gene clipocind. Dar mainile, inghetate, traind sub vraja unei razvratiri sangvine, maini triste fiindca nu pot respira un aer mai putin imbacsit de atatea supradoze verbale incerte si superficial subtile...mainile petrec in jurul focului, fara a topi vreun inch din siguranta proprie...dar gheata lor artificiala va putea contrabalansa oceanele ajunse sloi in era glaciala a integritatii aduse sub niveluri freatice. Siguranta decenta e tot ce cer. Altfel vor continua a fi expulzate din cercul vicios numit confort, lux si aroganta. Acum, aici si maine, acolo, poimaine, dincolo, oricand si peste tot, la fel va ajunge o mana din caldura sa emane turturi ascutiti. Pentru ca de azi pe maine incisivii mi.au devenit canini. Pentru ca de azi pe poimaine ochii.mi vad alb-negru.

Warmest blow

Zbor departe cu gandul catre universul acela purpuriu, in care buzele.mi vor fi mereu umede si obrajii mereu uscati..acel univers in care nu trebuie sa urlu ca sa ma fac auzita...nu pentru ca ceea ce as fi pe cale sa spun nu ar atinge corzile de finete incomensurabila a celor din jurul meu, ci datorita indiferentei si egocentrismului exagerat de care dau dovada si de care vor da dovada pentru totdeauna. Era ceva ce stiam odata, ceva ce.mi amintea de tine, de glumele ce le faceam impreuna...dar acum am ramas singura, vorbind cu vantul...am ramas in ceata dura de azi, vazand rasaritul de maine si apusul saptamanii viitoare. Am ramas sa respir aerul rasuflat al proprie.mi prezente, am ramas sa fiu dictata de ganduri, de vise si de sperante. Am ramas sa respir defapt ceea ce nici vidul nu poate explica. Am ajuns undeva departe unde curg ape atat de adanci, unde stau ape fierband, infloresc bobocii uscati ai zilei de ieri si se usuca radacinile tinere in panza freatica a neantului roz. Si negru.mi este orizontul in fata...atat de negru, atat de fumat, de promitator prin intunecimea lui, atat de puternic prin uniformitate...atat de imprevizibil prin opacitate...atat de lizibil, fara de nori, fara actiune...ceva viu, dar amortit...care nu se opreste niciodata din a viziona indeaproape...tot...e negru, e tacut, nu e surd pentru nici o soapta. Acolo imi voi gasi fericirea absoluta. Acolo voi putea fuma orice gand sinistru de impacare cu prezentul si afisare de zambete. Acolo, eu, amintirea ta, fiorii mei, privirea neagra de deasupra...

Island's shore

Esti un mic proces ireversibil. Esti o mica mare de…de toate. Esti sus pe munte si de multe ori jos pe campii. Esti o vena pentru intregul circuit. Esti mic pentru lumea asta, dar prea mare pentru o lume a lui Gulliver. Esti impotriva sistemului, dar uneori devii sistem. Esti o umbra sub forma de umbrela deschisa printre atatea inchise. Esti un pas intr.un imens desert. Esti urmarit si urmaresti. Esti amator. Esti suflet, nu minte. Ba uneori esti si minte, dar refuzi s.o recunosti. Esti pur demonic cu reflexii diverse. Esti rau cand nu vezi zambete in juru-ti. Esti egoist de multe ori…si cu adevarat…nu regreti. Esti inima pentru doua inimi si ochi pentru buze. Esti lacrima pentru obiecte si obiect pentru lacrimi. Esti un fulg ratacit, desi ai impresia de atatea ori ca iti stii drumul. Esti o mima a ceea ce vezi. Esti original, dar uneori tot originar ajungi a fi tratat. Esti un creion tocit de maini calde. Esti naravas. Esti pur clovn in propriul circ ambulant. Esti deseori rosu. Esti gri sau negru uneori. Esti viu, dar de atatea ori cam mort. Esti cimitir de amintiri. Esti pasiune pentru ciocolata imaginatiei. Esti becul din carcera. Esti punctul de suspensie din mijloc. Esti. . .

Secundele, pur sange

Imi spui ca astazi esti, ca maine poate nu te mai gasesc, dar prea putin in pasa pentru ca…dincolo de tine am un intreg univers. Asa spun toti…Dar e din cale-afara de infiorator cum ma voi descurca fara un sprijin. E prea multa larma in jurul nostru ca sa mai pot distinge ceva in reflexia ochilor tai. Atunci cand impreuna am ras, eram defapt altundeva si nicidecum nu framantam intelesul cuvintelor tale, ci incercam sa ma-nteleg. Oare daca n-as fi fost in stare sa citesc atatea, ajungeam sa ma incrunt mai rar? E un lucru…iesit din comun. E o statuie cizelata, e o frimitura din intreaga mea poezie a fiintei. Esti si tu undeva in zarea asta, caci prezenta-ti fantomatica nu ma sperie intr-atat incat sa te alung. Esti oricum al meu si vei fi pentru totdeauna acea sclipire din mormanul de mimici intristate. Durerea mea e defapt hilara pentru ca halucinand ajungi da rasul lumii…oglinda unei clipe eterne nu face decat sa o scurteze, caci privindu-te pentru a mia oara te-adapostesti intr-un iglu incasabil al crimei timpului.